foto: commissionedcomic.ning.com
Cand apare un articol in presa despre personajul X sau institutia Y si nu pica prea bine in ochii audientei, cei vizati de materialul publicat cauta cu disperare sa ofere un drept la replica, in general pt a se / a-si apara cauza. La noi in tara replica defensiva ideala suna cam asa: “tu vorbest ba, care ai facut xyz?“, in incercarea deturnarii (micsorarii) atentiei de la problema / subiectul initial. Culmea este ca o astfel de tehnica prinde foarte bine la public, acesta avand tendinta de a-si anula opiniile rezultate in urma dezvaluirilor realizate de autorul informarii, deseori “audienta” cazand prada tendintei de a redirectiona tensiunea acumulata chiar spre cel care a realizat dezvaluirea.
Un exemplu recent tine de campania lui Traian Basescu. Amintiti-va de clipul difuzat excesiv de Antena si Realitatea, ce-l infatisa pe actualul presedinte lovind un copil peste fata. La inceput majoritatea publicului proBasescu nu stia ce sa creada, acumuland o tensiune ridicata pe fondul noilor fapte, ce amenintau realegerea lui Traian ca sef al tarii. Pe urma a urmat spectacolul pixelului albastru, apoi rezultatul privind (ne)autenticitatea imaginilor de pe o copie, speculatia sistemului ticalosit, aratandu-se in final in directia mogulilor (pe sistemul “tu vorbesti ba, care ai facut xyz?“), bine orchestrat de TB. Atunci aproape intreaga tensiune acumulata de populatie (in urma clipului cu pricina)a fost deturnata catre opozitie si mogulii de presa.
Maselor nu trebuie sa le dai argumente sau dovezi solide, complexe. Trebuie doar sa afirmi ceva revoltator cu voce tare, pueril, dar usor verificabil, si sa arati intr-o directie (vinovatul). Sunt convins ca trucul asta il stiu majoritatea politicienilor de succes…
Acum sa revin la tema articolului (anonimitatea), exemplul de mai sus neavand tenta politica, doar ca mi s-a parut destul de relevant pt a reliefa replica defensiv-manipulativa de genul “tu vorbesti ba, care ai facut xyz?“.
Multi urasc anonimitatea, in special aceia care, ca le convine sau nu, ofera o cale de a primi feedback. In cazul de fata abordez site-urile, oricare dintre ele, inclusiv cele personale, nu neaparat ale institutiilor sau firmelor. Pe web feedback-ul iritant se “trateaza” cu cenzura, ca de exemplu comentariile de pe bloguri sau postarile de pe forumuri supuse moderarii. Problema este ca publicul, ce utilizeaza pe langa alte mijloace si internetul ca sursa de informare, incepe sa se maturizeze (greu, dar incepe!), iar cand citeste doar replici pe placul proprietarilor, ce aduc a lauda de sine sau pupin*urism, credibilitatea site-ului este pusa la indoiala (un exemplu de lauda de sine aici, altul privind niste comentarii reale aici).
Mai precaute, numeroase institutii si firme evita sa afiseze pe propriile site-uri o cale de feedback prin bloguri, forumuri sau ceva de genul. De ce sa-si mai bata capul cu cenzurarea comentariilor menite a reflecta comunicarea si imaginea reala implicata de dialogul cu cei ce te viziteaza? Astfel niciodata institutii precum Jandarmeria, Politia, DNA-ul, MJLC, ANI, Curtea de Conturi, Presedintia, primariile, samd nu vor oferi contribuabilului sau altcuiva sansa de a scrie liber (chiar si-n spatele unui nick), ce gandeste, ce vrea in raport cu institutia respectiva. E adevarat ca cei care se simt se vor apara ridicand problema vulgaritatilor nedorind sa ia calcul utilizarea (neabuziva!) a tehnologiilor software. Comentariile tendentioase, “radicale” (cum se obisnuieste a se spune pe la noi) sunt o mare bataie de cap pt ca pot atrage atentia (presei? institutiilor care se autosesizeaza? cetatenilor?) asupra unor probleme reale sau nu, iar daca acestea exista atunci ii bai mare…
Prima “masura” pe care o ia cel vizat de o opinie “radicala” tine de identitatea celui / celor care comenteaza, pt a-si formula apararea, mai exact pt a avea cui sa-i caute nod in papura si sa-i strige in scopul de a-i descalifica sesizarea / observatia: “tu vorbesti ba, care ai favut xyz?” de parca institutia sau firma l-ar plati pe cetatean sau client, nu invers. E trist ca romanii sunt mari consumatori de circ, iar in incapacitatea lor de a ajunge la esenta problemei devin prada usoara in fata (manipularii) celor care detin minime cunostinte de comunicare.
La noi nu se poate comunica direct, fara perdele, fara a masca anumite aspecte, iar asta din cauza ca neregulile sunt pretutindeni (ca sa nu mai vorbim de imaturitatea gandirii majoritatii ocupantilor de functii bine platite la Stat). In acelasi timp nimeni nu vrea sa-si asume realitatea existenta intr-o firma, institutie sau chiar din Romania, pt a pune punct si a porni la treaba. Asa ca se merge in continuare cu informari denaturate sau cenzurarea opiniilor ”radicale”, totul in scopul afisarii unei imagini bune, a unei normalitati ce pe dedesupt se dovedeste a fi putreda.
Iar asta pentru ca feedbackul real arata altceva decat raportarile in stilul vremurilor lui Ceausescu, adevarul doare cand oamenii cu care ai o relatie spun altceva decat ce ai vrea sa auzi despre firma sau institutia pe care o conduci. Stiti cand comunica romanul exact ceea ce gandeste despre un produs, firma, persoana, institutie anume? Cand o poate face anonim, in spatele unui alt nume decat cel real. Iar replica cu lasitatea sau fuga de raspundere a celui care-si da cu parerea despre o institutie sau pesoana reaponsabila de asigurarea unor servicii pt cetatean ori client nu-si gaseste legitimitatea aici. Pica!
Este cel putin imoral sa-i ceri socoteala pt opinie celui fortat sa dea spaga pt angajare (altfel va ramane vesnic pe dinafara), celui obligat sa-l mituiasca pe doctor pt o banala adeverinta (ca sa nu mai vb de altele mai grave) sau clientului pentru ca nu-ti onorezi obligatiile contractuale in privinta garantiei, termenelor, samd.
)
