Cine pe cine plateste?
Cati dintre voi ati auzit din gura unor sefi afirmatii de genul “unitatea va plateste”, “ministerul va da bani”, “va platim”, samd… ?
Multi nu vor sesiza diferenta, unii ca nu-i ajuta bibilica (saracii…), altii ca-si venereaza sefii (or avea ei motivele lor), iar majoritatea din cauza indiferentei (de altfel raul cel mai mare pe care-l poti face cuiva in caz de nevoie). Unii dintre noi au avut legatura cu mentalitatea de afara, aia din statele dezvoltate, ca de exemplu din UE sau chiar de peste ocean, unde problema remuneratiei, la stat sau la privat, se pune cu totul altfel.
In primul rand drepturile si obligatiile partilor se cunosc inca din faza de recrutare, exista transparenta, clauze de ambele parti si niciunul, nici compania, nici angajatul, nu se joaca cu asa ceva, pentru ca ideea de actionare in instanta este inradacinata in adancurile constiintei fiecarui citizen, citoyen, iar despagubirile castigate sunt enorme. La noi, in Romania, cetateanul le stie pe toate, chiar inainte de a incerca, sau verifica macar, concluzia fiind asta: te pui cu Statul, sau dai in judecata institutia? Ce daca majoritatea au castigat, nu, romanul e orbit de prejudecatile ce-i limiteaza orizontul.
In al doilea rand, inainte de a primi ceva in cont, angajatului ii este clar ca munca se presteaza cu responsabilitate, si este constient ca sistemul merge fentat o perioada scurta de timp, urmand ca ulterior sa dea submit la zeci sau sute de applications catre alte companii (mai pe jandarmereste, sa-si caute de munca in alta parte).
In al treilea rand se pune problema justificarii salariului, luna de luna, pentru ca patronul sau Statul sa stie daca si cat trebuie sa-ti plateasca munca prestata, iar asta este unul din motivele pentru care la ei exista targeturi si indicatori de performanta, sau plata in functie de numarul de ore lucrate. Stiu, pelicanii se vor arunca sa-mi atraga atentia ca si la noi se plateste similar, in functie de ore, uitand ca majoritatea bagam in jurul a 200 de ore pe luna, sau chiar mai mult, desi ni se platesc doar orele prevazute in codul muncii, adica 168. Iar daca iti iei un liber, chiar daca ai depasit numarul legal de ore, ti se retine din salariu – mama ei de matematica…
Mai sunt si altele, dar… haideti sa ne rezumam la aceste trei puncte, de mai sus, mai exact sa incercam sa aflam, prin prisma drepturilor, obligatiilor, responsabilitatii si justificarii cine pe cine plateste, sau unde se munceste si unde se trandaveste, freaca menta.
Jos, la talpa, unde se iau la pas sau la bord kilometri de strada, vrei nu vrei, trebuie sa-ti cam faci treaba. Mai ales acum, cand generatia Mircea Badea este in formare, cand contribuabilul incepe sa gandeasca ca plateste taxe si impozite la Stat, in concluzie, zice el, si salariul jandarmului pe care-l vede pe starda. Corect? Eu zic ca da!
Dar… sus, la birouri, sau pe scaunele de sef… n-as zice ca se munceste peste tot. De fapt, sunt prea putine locurile in care se munceste. Care-i faza? Pai… urmatoarea: daca citizenul se bate cu pumnul in piept ca el imi plateste mie salariul, si are dreptate, intr-o anumita masura, atunci salariile sefilor mei cine le plateste? Daca n-as fi eu si alti bipezi pe strada, imbracati in tinuta, ar mai exista atatia sefi? Si-ar mai lua ei salariile? Si daca nu, atunci de ce seful imi spune ca el ma plateste? Cine se cred indivizii cu astfel de mentalitati, care s-ar simti flatati daca le-as spune ca au un orizont obtuz?
Aaaa, au OO…
Poate ca din acest motiv la noi se considera ca seful e sef si are intotdeauna dreptate, indiferent cat de vizibil este ca tipul este dobitoc si fara pila ar fi ca si somer. Poate ca de aceea la noi seful doar comanda insa nu e si responsabil, mai ales cand da un ordin verbal, iar in caz ca iese naspa, neaga apoi cu vehementa. Poate ca pe motiv ca nu-si pot justifica munca s-a implementat un sistem birocratic, cu statistici si statistici la statistici, ce constau in munti de hartii prin care majoritatea sefilor nostri incearca sa demonstreze ca ei muncesc. Apropo, de ce mai exista in Jandarmeria Romana sef caruia ii trebuie subofiter, pe post de secretar (preferabil femela), sub pretextul ca excelul si wordul tin de competenta celor ce au “diplome de calculatoare”? Si uite asa se toaca banii… pe (in)competenta sefilor nostri, ce au in OO samanta de politician, prefect, primar, sau vreun nasic prin MAI sau IGJR…
Si… pana la urma cine pe cine plateste?
8 Responses Leave a comment
Am impresia ca reply-ul meu va fi mai lung chiar decat articolul tau
.
Toti sefii fac afirmatii de genul celor de mai sus. Si, culmea, cumva au dreptate. Odata banii stransi la stat din impozite si taxe, acestia, practic, devin ai statului. Precum banii incasati de fiecare, prin mijloace legale, care devin ai lor, necontand de unde provin. Iar unitatile, ministerele si alte organizatii ale statului , printre multe alte activitati pe care le efectueaza, isi platesc lucratorii.
Sefii apeleaza la echivocari cand spun ca ei isi platesc subordonatii. „Ei” – in calitate de reprezentant al statului chiar fac treaba asta autorizand plata salariilor prin certificarea prezentei la serviciu, ori aplicand alte dispozitii legale decurgand din fisa postului.
Totusi „ei” , in calitate de Vasile, Gheorghe, sau Ion, nu fac treaba asta. Doar se lauda, arogandu-si personal calitati pe care, de fapt, le are insul din organizatie care are atributii in acest sens si care, intamplator sau nu, este el.
Problema „drepturilor si a obligatiilor” e mai ampla. Un ins care vrea sa te trimita la plimbare ti-ar spune ca acestea sunt lesne de cunoscut de oricine are curiozitatea de a deschide Legea 80/1995 la capitolul 2 – Indatoririle si drepturile cadrelor militare. Dar n-ar pomeni nimic de fisa postului. Ceea ce ar fi, pana la urma, o minciuna prin omisiune. Problema este ca nimeni nu stie in momentul angajarii care este fisa postului lui, desi are caracter de „nesecret”. Asta, probabil, si din cauza faptului ca militarul nu semneaza un contract individual de munca in care sa-i fie specificat clar ce are de facut si, mai ales, ce drepturi are. Asta, conducand, cum bine vedem si in ziua de azi, la abuzuri. Insi care au sustinut concurs pentru ocuparea unor functii care tin de logistica sau comunicatii sunt trimisi sa execute ordine publica, desi n-au nicio calificare in acest sens.
Actionarea in instanta a unor institutii este o idee buna atunci cand pretentiile sunt justificate. De cele mai multe ori drepturile angajatilor sunt incalcate in urma deciziilor iresponsabile ale unor persoane nepregatite ajunse in functii de decizie.
Responsabilitatea cu care se presteaza munca este discutabila. Intr-adevar, se presupune ca munca sa fie astfel prestata, insa realitatea e cu totul alta. Inca exista angajati agramati, incapabili dupa ani de munca (chiar si cu 200 de ore pe luna) sa intocmeasca un proces-verbal de contraventie. Inca exista angajati care, desi observa in timpul serviciului desfasurarea unei fapte neconforme cu legea, intorc spatele si se fac ca nu vad.
Probabil ca nu toata lumea este familiarizata cu codul muncii. Nicaieri acolo nu este prevazut ca numarul de ore de munca lunar este 168. Numarul de ore de munca lunar variaza de la 160 la 184 in functie de numarul de zile lucratoare ale ale lunii, de la 20, la 23. Iar numarul asta de ore nu este utilizat la plata soldelor militarilor, ci la calculul sporurilor. Sper ca ati observat ca, pana anul trecut, atunci cand un militar era in concediu, permisie, curs, etc primea aceeasi solda lunara ca si cand ar fi lucrat, mai putin sporul de pericol deosebit, orele de antena sau sporul de noapte. Nu aduc in discutie norma de hrana. A spune ca „daca iti iei un liber, chiar daca ai depasit numarul legal de ore, ti se retine din salariu” este incorect. Mai degraba as cauta sa lupt pentru remunerarea corespunzatoare a muncii peste program. Cu alte cuvinte, plata orelor suplimentare. Dar aici intervin finantistii, care iti spun ca in anul acesta nu au fost prevazute in buget sume pentru aceasta cheltuiala. Atunci as cauta ca numarul de ore prestat lunar sa nu depaseasca numarul de ore de munca lunar. Pentru acest lucru ar trebui determinata conducerea unitatii sa asigure efective pentru OP nu dupa cum cer politistii, ci dupa posibilitatile noastre. Asta pentru ca politistii intotdeauna au grija ca nu cumva sa munceasca prea mult, asigurandu-si liberele legale, iar sefii lor ii sustin.
Nu stiu de ce intotdeauna cei de la OP isi compara munca cu cei de la „birouri”. N-am auzit ca, intr-o intreprindere, un inginer sef de sectie sa fie frustrat ca primeste mai putini bani decat seful proiectantilor, ori un electrician ca ia mai putin decat un instalator. Trebuie sa se inteleaga ca fiecare primeste banii stabiliti prin norme legale. Sunt munci diferite.
Alta e problema: saracia. Banuiesc ca nu te-ar deranja prea tare daca tu ai avea un salariu de 5000 de Euro, iar un sef de compartiment de la „birou” ar avea 4800, sau chiar 5200. Nu ar conta diferenta atunci cand ai avea din ce trai.
Fara a dori sa subestimez inteligenta cuiva, va propun ca sa va inchipuiti ca vreme de 3 luni indepliniti atributiile unuia din logistica, resurse umane, comunicatii, ori financiar, iar el sa vina in locul vostru. Cat timp credeti ca va ia pentru a fi siguri pe voi ca sunteti in stare sa gestionati orice problema ivita? Va spun eu : ani de zile. Asta in timp ce lui o sa-i ia cu mult mai putin. Cunosc cazul unui subofiter mutat de la mobil la – o sa radeti – secretariat, din motive medicale. Intr-o zi mi-a spus ca nu sunt rare clipele in care si-ar dori sa mearga inapoi, sa intre in schimb, sa iasa si sa mearga la somn, iar a doua zi s-o ia de la capat.
Problema sefilor…Ai vreo solutie? Crezi ca se poate lucra fara sefi? Macar fara sefi imbecili. Please
In momentul in care un sef iresponsabil ( asta e , nu noi ne alegem sefii) da un ordin ilegal, problema este pasata subordonatilor. Ei sunt pusi in fata faptului de a executa cu buna stiinta un ordin ilegal. Se rezolva foarte simplu: ordinele ilegale nu se executa. Sau, ca sa nu existe mai tarziu dubii, se cer in scris. A executa un ordin ilegal pentru ca asa ti s-a ordonat nu te absolva de vina. Cum, dealtfel, nu i-a absolvit nici pe criminalii de razboi nazisti in procesul de la Nurenberg.
Sistemul birocratic „cu statistici la statistici” poate deveni cu usurinta absurd, insa statisticile sunt singurele in masura de a ne furniza date despre necesitate, eficienta, eficacitate.
Absurde mi se par pretentiile de eficienta aplicate Jandarmeriei privind amenzile, contraventiile si infractiunile constatate. Desi, formal, Jandarmeria functioneaza in MAI, ea are toate caracteristicile unei forte militare. In alte tari , jandarmeria este un departament al apararii. Mijloacele de actiune si fortele sunt similare cu cele ale Armatei. Si, precum Armata reprezinta o polita de asigurare in cazul unor agresiuni externe, in acelasi mod Jandarmeria este polita de asigurare impotriva unor evenimente grave de perturbare a ordinii publice, dar din interior. Ati auzit vreodata vorbindu-se de eficienta Armatei? Ati auzit vreodata de militari care sa actioneze independent? Nu ma refer aici la cei din cercetare, ori din spionaj. Practic, ceea ce vedem azi (misiunile jandarmilor cuplati cu politistii) este absurd. Misiunile jandarmilor constau in paza, asigurare si restablilire, nu in punctul t) din L550/2004, adica „executa orice alte atributii prevazute prin lege”. Ca sa nu mai vorbesc de standardul dublu aplicat Jandarmeriei. Pe de o parte ti se pretinde sa nu iesi din cadrul legislativ (adica esti abilitat doar la cateva legi), iar pe de alta parte ti se refuza statut de politie judiciara, dar ti se dau misiuni politienesti. ASTA e absurd.
Sefi care au nevoie de secretare … Dar de ce exista sefi care nu cunosc macar o limba straina? De ce exista sefi la care „ asa am ordonat eu” li se pare un argument? De ce exista sefi care…si aici am putea continua la nesfarsit. Raspunsul este : pentru ca legea permite, ba chiar incurajeaza. Se ofera legitimitate ocuparii de posturi de sefi prin simulacre de concursuri, se permit derogari de neconceput de la conditiile de participare la concursuri si asa merge treaba. Cum de se poate numi „concurs” un interviu cuplat cu un proiect managerial, in cazul functiilor de conducere? Unde e transparenta? Macar de ce nu se inregistreaza concursurile, precum am vazut ca se practica in alte institutii? Sa nu existe probe?
Cum ar fi daca sefii ar fi numiti? Ca, de fapt, aia se intampla si acum, insa se camufleaza sub forma de concurs. Cum ar fi ca cel care a numit un sef sa fie responsabil pentru el? Nu s-ar crea responsabilitate? Acum, oricine poate sa zica „Astia sunt, altii n-am, tre’ sa ma descurc cu ei, ca doar au castigat concursul. Nu-i pot schimba.”. In momentul in care, ca si sef, ti-ai facut o echipa, esti responabil de ea. Nici macar n-ar fi ceva original. Tot asa sunt numiti si ministrii. O fi bine?
Haha… m-am tinut de cuvant. Reply-ul meu e unul gigant.
Man, de exemplu eu sunt platit de cetatean sa-mi rup picioarele si coloana pe strazi si in auto, pt a preveni infractiunile si contraventiile, in cel mai rau caz de a le constata (apropo de modul in care se pune problema de catre mintile retarde din MAI: ei vad eficienta in constatare, nu in prevenire).
Sefii mei sunt platiti de mine si de contribuabil pentru a gandi, pentru a administra capitalul uman, logistic, financiar, samd astfel incat sa se obtina maximum de performanta. Problema este ca ne ducem in jos, ca rezultate, ca remuneratie, ca imagine, ca tot… Ghici de ce? Cumva ca sefii mei si ai tai, (poate si tu) isi justifica activitatea prin munti de hartii intocmind statistici si statistici la statistici?
Personal nu-mi convine sa platesc salariul unor sefi (evit generalizarea) pentru ca ei sa se acopere cu hartii, aproximativ nule dpdv al continutului daca ne referim la eficienta.
Statisticile, rapoartele, informarile, sintezele sunt mijloace moderne de management. Sunt folosite cu succes in corporatii, iar fara ele in ziua de azi s-ar da faliment. Normal ca se cauta implementarea acestor tehnici si la noi. Problema este ca de multe ori sunt irelevante, desi continutul lor este stufos. Si iarasi, de multe ori date dintr-o statistica raportata la un anumit birou/serviciu/compartiment de la “imparatie” se regasesc si in alta statistica intocmita catre un alt birou/serviciu/compartiment. Pur si simplu nu se hotarasc asupra a ce este si ce NU este relevant. Deci pana la urma e o problema de management.
Marturisesc ca inca n-am vazut pe nimeni din teritoriu facand statistici si statistici la statistici din propria-i vointa, doar din dorinta de a-si justifica salariul. De obicei astfel de chestii sunt solicitate ad hoc de “imparatie”, ori prin ordine cu caracter permanent. Si zi ca nu le faci, ca zbori…
Si da, dureaza pana faci aceste statistici, utile sau inutile. Iar timpul ala pe care-l pierzi cu ele trebuie justificat. Cred ca nu ai pretetia ca cineva sa le faca in timpul liber.
Asa e intr-o organizatie. Fa o similitudine cu munca unuia care confectioneaza pantofi. Desi pantofii sunt sursa de venituri ai intreprinderii in care lucreaza, fara ceilalti el ar ramane cu pantofii nevanduti si plin de datorii. Mai trebuie si niste designeri, niste sefi de tura, niste maistri, cineva care sa ia pulsul pietii si sa vada nevoile, unii care sa faca rost de materii prime, cineva care sa conduca treaba, poate si niste insi care dau cu matura. Daca ii pui pe toti sa faca pantofi, mai bine te lasi. Si – de neinteles pentru unii – ala de confectioneaza pantofi n-are nici cel mai mare salariu si nici vreo statuie prin curte.
care se fac printr-o aplicatie ce interogheaza o baza de date, astfel nu-si mai gasesc justificarea muntii de hartie scrisi si “complectati” de mii de of si subof ce adesea sunt rude ale celor din statul major.
In corporatii asa se face, dar te inteleg si nu-ti condamn nestiinta, tinand cont ca n-ai lucrat vreodata intr-una.
Scapi din vedere esentialul. Muntii de hartie nu se fac ca asa vrea executantul, ci pentru ca asa vrea cel care a stabilit ordinele si instructiunile. Binenteles ca nu ar exsta toate acestea, daca infrastructura la momentul actual ar permite “o aplicatie ce interogheaza o baza de date”. Confunzi cauza cu efectul.
Da dovada de maturitate si stapaneste-ti accesele da “tata Omidu” facand presupuneri nefondate legate de cv-ul meu. Nici eu nu fac speculatii pe seama presupusului tau complex tau de inferioritate sau a nesigurantei fata de oamenii obisnuiti de multa vreme cu statutul lor.
Tinand cont ca Jandarmeria Romana, ca si intregul minister si nu doar atat, utilizeaza infrastructura STS-ului, aplicatiile (nu doar una) necesare pt a interoga bazele de date ar functiona fara probleme. Problema este ca daca s-ar informatiza ministerul cat mai mult posibil, chiar si cu fondurile actuale, stii cum se spune “ar ramane fara obiectul muncii” mii de oameni, ce ar trebui relocati in strada sau unde mai este nevoie. Asa ca se lucreaza in continuare cu munti de hartii, ca sa aiba oamenii de ce sa lucre la birouri, ca altfei ii bai mare, no? Altfel se explica de ce JR prefera sa cheltuiasca 5,3 milioane de euro pe o platforma e-learning, ce nu-si gaseste rostul la modul in care e gandita.
Foarte corecta observatia cu informatizarea. Fara lucratori, unii dintre sefi nu ar mai avea cui sa comande si ar fi nevoiti sa plece si ei. De la cel mai mic, la cel mai mare. Cui ar conveni chestia asta ? Cine ar putea lua o astfel de decizie? Cine si-ar taia craca de sub picioare?
uau, dar voi doi va iubiti cu adevarat pe orice subiect. pb este ca sunteti la poluri opuse si in timp ce unul vede soarele celalalt vede luna si invers. nu iinseamna ca nu aveti drepate. am facut constatarea ca sunt undeva intre voi, la 90 de grade.
as vrea sa incep cu ceva, dar daca ma pornesc o sa-mi ia timp si acum chiar ca nu am.
promit sa revin sa vad macar daca ati ajuns sa va apropiati.
nu a mai prins asa subiect de mult timp. mai ales ca voi spuneti lucrurilor pe nume.