Nu scriu la disperare titlul de mai sus, nici ca imi vor taia PDL-istii, in frunte cu Basescu, 25% din salariu pe motiv ca sunt bugetar, ci pe baza unor experiente personale, in mare parte. Cu mai multi ani in urma am incercat sa mai fac si altceva pe langa jobul asta. Astfel am ajuns sa colaborez cu cateva multinationale, experienta ce mi-a schimbat radical perceptia despre Jandarmerie, Politie, armata, samd. Anyway, nu asta e important, ci faptul ca am avut prilejul sa inteleg sistemul privat. Cel de la noi, nu acela pur capitalist, concurential. Asa se face ca dupa ceva timp am ajuns la concluzia ca pentru a incheia contracte in Romania, trebuie sa te axezi pe doua principii vitale: comision (spaga) + recomandari (intelegeri / “aranjamente”, relatii).
Priveam cu uimire cum pe angajatul la patron (cu putere de decizie, logic) nu-l interesa atat de mult oferta cat partea ce-i revenea din comisionul tau, ce ar fi rezultat in urma incheierii contractului. Asta in cazul in care acceptai sa imparti banii ce-ti reveneau. Culmea este ca un astfel de compromis facea deosebirea intre agentii de top in vanzari, cei ce se aflau pe linia de plutire sau cei mediocri intr-o multinationala. Insa nimeni nu vorbea despre acest mare secret al vanzarilor de succes in Romania. Nimeni!
Asa se incheie la noi vanzarile rapide si de success, impartind tot felul de “comisioane”, ca sa nu zic spagute. Pacat ca peste ani am inteles ca fara “comisioane” n-ai sanse in Romania sa realizezi vanzari mari. Faceam tot felul de prospectari ale pietelor pe nu stiu cate criterii,analize, urmaream trendurile de afara, imi aduc aminte ca etalon pt pietele din Europa de S-E era Polonia… Degeaba! La noi mergea altfel. “Comisioanele” erau si sunt motorasele care pun in miscare o afacere de succes. In ceea ce ma priveste nu puteam sa concep ideea de a-mi imparti castigul cu patronul sau angajatul firmei cu care negociam. Apropo, in urma unui training si in mare parte a pregatirii personale in domeniu, pe care o faceam din pasiune, fascinat chiar de ce invatam, am avut mult de castigat dpdv al dezvoltarii personale. Mi s-a schimbat radical modul de gandire, de analiza, de a percepe realitatea, cat mai ales oamenii.
O alta conditie pt a avea success in bussines-ul romanesc tine de recomadari (relatii). Daca n-ai pe cineva sa te recomande e foarte greu sa obtii contracte, mai ales cu Statul. In fine, greul cel mare consta in a-ti gasi o persoana influenta, de care trebuie sa ai grija prin “comisioane”, normal. E mult de povestit despre cum poti patrunde, chiar de la zero, in sfera celor cu influenta. Cautati pe Google, dupa cum ne recomanda si mult indragitul nostru cdt de tara, cuvintele “social networking” si veti afla mai multe. De fapt intreg sistemul clientelar, cand vine vb despre politic si Stat este fundamentat pe relatii (“recomandari”).
Tot acum cativa ani am luat din ce in ce mai in serios ideea de antreprenor, mai ales ca prinsese avant sistemul de creditare. Noroc cu experientele din vanzari, ca mai intai am pornit cu prospectarea pietelor, unde, incercand sa deslusesc traseul si principiile de circulatie a serviciilor (asta ofeream), spre surprinderea mea aflam ca nu era mai loc de inca o firma pe nisa ce o vizam. De fapt serviciile din Romania sunt monopolizate si fara o “recomandare”, ca sa nu zic relatie, nu obtii contracte indiferent de preturile sau bonusurile practicate. Ca un mic exercitiu, cand cautati un produs anume si nu il gasiti intr-un magazin, nici in cel de langa, pe cat ca nu-l veti intalni nici in magazinele de pe strazile invecinate? Si stiti din ce motiv? Pt ca sunt aprovizionate de acelasi distribuitor ce are grija sa nu se bage peste zonele altora din bransa. E ceva in genul practicilor firmelor de net ce-si impart zonele dintr-un oras pt a avea fiecare de mancat.
Asta e sistemul romanesc si n-ai ce sa-i faci. Legile sunt proaste (interpretabile) si nici pe astea n-are cine sa le aplice. Eu daca imi deschid maine o firma sunt scos de pe piata in maximum cateva luni, fie ca imi trimite concurenta o gramada de controale pe cap pana mi-o inchide, fie presteaza servicii la pret de dumping pana o inchid singur. Asta in caz ca ma incapatanez sa nu dau spagute sau darul unor persoane cu influenta.
Ce s-ar intampla daca s-ar incuraja un mediu concurential sanatos in detrimentul monopolurilor intemeiate pe spagi si relatii? In primul rand ar scadea dramatic cotizatiile la partide (deh clientela ar avea de suferit), am avea falimente in masa, implicit ar creste somajul,samd.
Din ce alt motiv mediul privat se intemeiaza pe spagi si clientela? Pt ca desi avem institutii platite pe bani grei (nu doar ai celor angajati la patron, ci si ai mei, pt ca si eu platesc impozite Statului din salariul pe care-l iau in schimbul muncii mele) acestea nu-si fac treaba: ANI, DNA, DGA, Curtea de Conturi, Garda Financiara, Consiliul Concurentei, Inspectoratele Teritoriale de Munca, samd. Da, angajatii lor sunt tot bugetari, numai ca rodul muncii lor nu se vede dpdv al sarcinilor pt care au fost angajati. Din contra, nu numai ca acestia capuseaza Statul, dar si saboteaza functionarea institutiilor sus-enumerate. Ganditi-va doar la spagile pe care la iau cei de la Garda Financiara, la politistii (unii) de Frontiera, la inspectorii de la ITM-uri, ANPC, samd.
Iar dupa toate astea nu-ti vine sa-ti bagi ceva in tara asta de kko???
De ce sunt inca aici? Pai unde-i mai bine ca la jandarmi, unde mai bagi cardu-n perete si iese luna de luna acelasi salariu? Glumesc! 
Altele au fost motivele ce inca imi amana plecarea…
Share
), care pretinde ca salariile angajatilor Jandarmeriei Romane sunt secrete, chiar daca sunt platite din bani publici. Daca sapati si mai departe, aflati ca sursa recomandarii vine de undeva din jurul varfului MAI in scopul de a ascunde veniturile reale ale greilor ministerului. Iar ca recomandarea ascunderii salariilor reale e ridicata la nivel de doctrina o dovedeste faptul ca mai toate institutiile MAI-ului au publicat veniturile lunare fara sporuri, norma de hrana, samd (ex: 
Ultimele Comentarii: